De ce donez?

Acum nu mai putin de 13 ore, 23 minute si 32 secunde, in parcul Bazilescu ni se infatiseaza, mie si unui prieten, un grup de fete de care atarnau sub niste tricouri cu Unicef. Fete foarte dragute, studioase, care cauta si ele sa faca un bine. Felicitari lor! Vorbeau foarte dragut, erau foarte calme avand in vedere entuziasmul cu care povesteau. Inainte de a intelege pentru ce sa donez, am hotarat deja sa o fac pentru calitatea umana a fetelor.

Pentru asta a trebuit sa completez un formular bancar pentru transferul automat, lunar, a unei sume, in contul Unicef. Prietenul meu, probabil mai suspicios de fel, ma atentioneaza ca daca vreodata vreau sa renunt la acest transfer automat, voi avea mult de munca, telefoane, mail-uri, etc. Este ok, eu imi asum chestia asta, desi mi-e ca-i un proces mai simplu de atat.

Colac peste pupaza, am semnat si donat. Asta mi-aduce aminte de o intamplare cu un amic, potent financiar dpdv personal, cat si profesional, unde o eventuala decizie de a dona poate avea un impact vizibil imediat. Dar el nu o face. Desi m-am rugat in nenumarate randuri sa se implice atat prin compania pe care o conduce, cat si din perspectiva personala, intotdeauna mi-a spus ca el nu are timp de prostii dintr-astea si ca oricum banii nu ajung unde trebuie sau sunt gestionati gresit. El nu a donat si nu va dona niciodata in viata lui pentru ca asta este structura lui, gandirea lui – nimic gresit.

Stiind ca va citi acest mesaj, asa sa-i las un mesaj personal:

Tati, da si tu inapoi, returneaza favorul pe care ti l-a facut lumea. Nu toata lumea este norocoasa. Imi dai tot timpul exemple de occident, capitalism, uite-i ba pe aia ca pot si fac.

io catre pretenaru’ meu

Uite, aia desteptii care iti plac tie, fac dintr-astea. Fa si tu, ma.

Eu particip sub o forma sau alta la Unicef, Daruieste Viata, Salvati Copiii, Our Big Day Out. Si prin afara, ShareTheMeal.org.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *