Lectio Divina vs Speed Reading

Citeam zilele trecute despre slow living si chiar am inceput sa-mi imaginez scenarii in care as putea adopta un astfel de stil de viata.

Si pentru ca attention span-ul meu este unul limitat, am ajuns sa citesc despre Lectio Divina, o practica religioasa de citire a documentelor religioase, biblie, etc.

Nefiind un fan al cititului, pentru ca nu am nici rabdare si, asemenea unui amic, ma suspectez de un ADHD, nu am inteles niciodata cunostintele mele care se afunda in teancuri de carti. O buna prietena si-a propus, anul trecut, sa citeasca carti cu o grosime totala egala cu inaltimea ei. Cand am auzit asta, primul gand a fost: Bine ca esti pitica mica de statura. Deci, atat ea, cat si alte cunostinte, citesc in draci, frate. Probabil este o pasiune. Eu consider ca este normal sa citesti maximum 4-5 carti pe an. Eu citesc 1-2 carti pe an pentru ca altfel nu reusesc sa retin nimic. Eu citesc doar ce imi place si ce doresc sa mi se intipareasca in minte. Altfel, nu vad care ar fi rostul. Evident, poate sunt unii care retin toti metrii cubi de carti citite.

Asa am descoperit ca eu am adoptat principiul acesta, Lectio Divina, care, sper eu, sa fie de ajutor celor care citesc mult si nu retin nimic.

Pasii pentru Lectio Divina:

  • Citire
  • Meditare
  • Rugaciune
  • Contemplare

Mno, acum depinde de ce citesti, dar probabil merita sa reduci din volum si sa te concentrezi pe partea intrinseca a continutului.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *