Paznicii bombardieri

Desi, mno, incepand cu o concluzie direct din titlu, mi-e clar c-o sa ma urasti si pentru vocabular. Ca zic bombardier, boss, patroane, pe tine te supara. Dar nu-i bai, ca mie imi place oamenii care pot discerne si intelege caterinca.

Sa fie vreo 2 luni de cand, in mijlocul verii si tantarilor din Parcul Bazilescu, pe o toropeala d-aia crunta, am zarit, de la distanta, un grup de 8-10 copilandri d-astia de maximum 14 ani, stand pe banca si asflat, ascultand un paznic. Apropiindu-ma, mi-am dat seama ca de fapt unul dintre copii era tinut ostatic de catre paznicul care sunase la dispeceratul firmei parandu-l ca a rupt o banca. In realitate, pentru ca stiu parcul precum parul din ureche, saracul copil – la fel ca altii – trageau de o tabla a bancii care era rupta de cel putin cateva luni. Stii cum e, la 13-14 ani faci pe outlaw-ul atunci cand esti cu gagicutele.

Eu n-aveam o treaba cu faptul ca era mustrat copilul, insa bombardierul de paznic si-a gasit sa-si exerseze autoritatea cu un copil de 14 ani cand, in parcul Bazilescu, eu sunt printre singurii care ma iau de afroamericanii care sparg seminte, mestesugari intr-ale tamplariei care decupeaza bancile cu multitools (bricege) din alea cu steagul elvetiei, cumparate de la ruși din piata 16 februarie.

Si mi l-am luat pe bombardier intr-o serie de l-am pus sa le zica in dispecerat ca sa ma sune seful. Si i-am zis tot ce aveam pe sufletelul asta mic. Si pana la urma l-au lasat in pace. Chipurile i-au notat numele pe o hartie…

Dar ce mi s-a parut intr-adevar nasol este faptul ca intr-o situatie delicata, copilul a ales sa nu-si sune parintii. Am aflat ca mai degraba brava in fata prietenilor pentru ca i-am spus copilului ca daca nu vrea sa-si sune parintii, sa-mi dea mie numarul lor ca sa le comunic chestia asta, inainte de a ajunge intr-o situatie mai dificila. Dupa ce mi-a dat numarul mamei stateam si ma gandeam cum ar fi ok sa o abordez ca sa nu se sperie. Pai stai asa vezi ce strategie am facut in 120 secunde:

Alo. Buna ziua, Alexandru Harabagiu este numele meu, aveti 5 minute la dispozitie sau va sun mai tarziu?

Am spus asta pentru a nu crea senzatia unei urgente care sa conduca la panica.

Inainte sa va spun despre ce este vorba, vreau sa stiti ca nu este nicio problema, nu este niciun incident sau ceva grav, dar sunt cu Matei langa mine care nu vrea sa vorbeasca cu Dvs. la telefon.

Am asigurat-o ca Matei este ok si ca nu vrea sa vorbeasca cu ea.

Well, de aici discutia a urmat un fir normal, logic si fara panica. Matei are niste parinti extraordinari care mi-au multumit si in urmatoarele zile pentru ca i-am contactat.

Deci, implica-te de oricate ori ai ocazia. Nu lasa lucrurile sa se intample pur si simplu. Doar asigura-te ca in cazul in care lucrurile pot degenera, ai cum sa controlezi situatia.

PS: Asta cu bombardierii mi-a venit in minte pentru ca acum vreo 2 ani m-a vizitat un prieten la birou si a intampinat ceva probleme cu paznicii la intrarea in cladire. Am coborat sa-l iau de la receptia unde el se certa: Uite, ma, nu m-au lasat badigarzii sa intru. Paznicii, cum le spun eu, l-au atentionat ca ei sunt agenti de securitate. Paznicii erau niste nenici pensionari, nicidecum bombardieri de pluș ca-n Bazilescu.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *