Raluca Harabagiu, omul din spatele familiei Harabagiu

Spoiler alert: Raluca este sotia mea si are propriul blog.

Cu maximum de sinceritate, surprinzator, acest articol nu survine in urma vreunei erori fatale de-ale mele. De fapt, ea nici nu stie despre existenta textului asta si nici a blogului. Aici sunt doar eu, gandurile mele si tu, cel care nu stiu cum puii mei ai ajuns aici.

Eu ma mandresc cu Raluca. Sigur este cuvantul potrivit. Este cel mai misto om pe care l-am intalnit vreodata. Este stanca familiei noastre.

Scriu din pat, de pe telefon. Ea este dincolo cu micuta noastra, se uita la ceva desene cu, sper sa nu gresesc, Sava. Acum mi-a venit in gand sa argumentez, sa justific motivele acestui text. Nu am argumente, nu am motive si m-am gandit sa-l sterg, sa las balta, sa renunt, asa cum fac de fiecare data cand am o stare de anxietate. Dar a trecut si mi-am revenit ca si cum as avea niste gheare infipte in podea: Nu am nevoie de motive ca sa fac ce simt sa fac.

Putin context:

Avem vreo 15 ani de cand suntem impreuna. Astazi eu sunt ceea ce ea a croit. Si ii multumesc pentru asta. I-a fost greu pentru ca suma tuturor chestiilor pe care le reprezentam la incepturule noastre era subunitara. Eu veneam din cartier, eram cu scoala vietii. Scoala nu a fost niciodata o prioritate pentru mine. Ea este cuminte, educata, muncitoare. Ea a fost tot timpul premianta clasei. Banuiesc ca si parintii ei si-au dorit altceva pentru ea. Un baiat educat, manierat, probabil tot premiant. Ei spun ca nu, dar nu ii crede nimeni.

Raluca este cea care m-a impins sa fiu altcineva, altceva. Ea stia ca pot mai mult. M-a impulsionat, mi-a respins toate ideile tampite ale unei nesfarsite imaturitati.

Status quo

Ea este stanca mea, este cel mai puternic om pe care il cunosc. Sunt cel mai fericit copil, pusti, barbat, sot si tata.

Niciodata nu am simtit ca pierd controlul intr-un mod irecuperabil pentru ca am apelat intotdeauna la ea, culmea, fara sa spun, fara sa cer. Doar ca.. ea stia, Raluca ma simtea.

Astazi sunt fericit, implinit si al naibii de mandru pentru ca am pe cine sa iubesc, sa strang de mana.

Je T’adore, ma Raluca.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *